In padure

Imi amintesc din copilarie ce mult uram locurile alea de la tara.

E oarecum prea tarziu sa recunosc, imi pare rau ca nu am petrecut mai mult timp prin acele locuri extraordinar de frumoase. Defapt abia de vreo luna am realizat asta o data cu moartea bunicii.

Aceasta poza demonstreaza, cand suntem mici suntem niste natarai fara creier ce alergam intruna pe ulitza, plangandu-ne de tot ce gasim in cale si ne irita. Nu stim sa apreciem ceea ce ne da Dumnezeu. Cel putin eu asa am fost,  regret ca nu m-am bucurat in deplin de acel loc. Acum zace pustiu si nu prevad sa mai am drum pe acolo. Oricum am aceasta poza de amintire. Dupa parerea mea aduce si un fel de ofranda bunicii mele, semnifica insusi ultimul drum. Ultimul meu drum pe acolo si in acelasi timp si ultimul drum al unei femei ce dat totul in nenumarate randuri pentru a isi ajuta copii si nepotii.